am citit zilele trecute un post de pe blogul lui tudor chirilă (vama veche). e de departe cea mai emoţionantă însemnare pe care am putut-o citi vreodată pe un blog. povestea e excepţională, tocmai din cauza faptului că e complet autentică. pentru că în românia acelor vremuri au fost grămezi de smarande, ioni, aurei care au trecut exact prin aceleaşi întâmplări. cred că acel post a rezumat cel mai bine concertul celor de la the rolling stones şi a construit perfect puntea peste ani, între românia comunistă a anilor 80, în care a-i asculta pe stones-i era o crimă, şi românia anului 2007, în care e un privilegiu de a te număra printre cei 60.000 care au asistat la concertul de pe stadionul “naţional”.

aici puteţi găsi povestea smarandei …